Augustul ăsta ne-a dat bătăi de cap cu vremea schimbătoare ca o fată ce
se pregătește să iasă în oraș și schimbă trei ținute până la produsul final.
Sfârșitul verii înseamnă începutul toamnei și nimic altceva, nu e ca un
capăt de țară și nici ca sfârșitul de zile însorite. E dreptul toamnei de a
veni, cu toate poamele ei, zilele ei în culori pământii și soare mai blând.
Dar este încă august.
Până să vă dezmeticiți voi ce anume citiți și cine anume scrie, vă zic eu,
aici e nepoțica. Timpul ăsta de “hibernare” forțată l-am folosit, pe lângă
treaba cu magazinul online și livrările zilnice de cafea și ceai, la citit.
Citeam până adormeam. Mă trezeam și îmi ziceam: “citește, că vremuri
ca acestea n-ai să mai prinzi.”
Așadar, toamna vine cu două motive de bucurie: mai multe fructe și mai
multe cărți. Atât de simplu poate fi definită fericirea mea.
Mi-a căzut în mână de curând cartea “Amintiri din copilărie” și-am zis
să-i dau o șansă acum, la vârsta maturității. M-a fermecat. M-a transpus
în anii copilăriei la Mămăița în ogradă, cu toate care se întâmplau în
vacanțele de vară ce ni se păreau atât de lungi, și-acum atât de scurte.
Nedrepte timpul și percepția din copilărie, cu omul care se face mare.
Nedrept și că nu le mai găsești de-a lungul vieții.
Ce-i drept, cu toată asemănările dintre viața la țară, la Mămăița, și viața
lui Creangă există și diferențe notabile. Noi nu am făcut râie de la capre
și nici nu am rămas fără haine de la scăldat. Am făcut însă bube în genunchi și coate de zici că se înmulțeau peste noapte pe noi și nu știam
de unde. Ajungeam seara câteodată acasă hămesiți, jupuiți, alteori și jerpeliți, de ți-era greu să ne recunoști. După o săpuneală zdravănă
semănam un pic cu cel care plecase dimineața de acasă. Câteodată,
pentru că doream să o îndulcim pe Mamaie, mai veneam cu niște flori de
câmp, jumulite cu simț de răspundere, în semn de apreciere supremă
pentru binețea și înțelegerea de care dădea dovadă cu noi. N-aveai cum
să reziști unor zâmbete imprimate pe fețe ca pe niște măști, făcând o grimasă mai ceva ca a unui clovn, și mână întinsă cât mai evident către
persoana căreia i se cerea iertare și îndurare întru toate cele făcute și cele
care urmau a fi făcute. Câteodată făcute în viitorul apropiat, alteori chiar
în aceeași zi. Eram oameni serioși și ne țineam de treabă când venea
vorba de astfel de activități.
Amintirile din copilărie au, de cele mai multe ori, gust bun. Și când mă
refer la gust, vorbesc chiar de aceste simțuri al oamenilor, de dulce,
sărat, acru și amar. Gustul prăjiturilor cu gem, gustul ceaiului de dimineață, gustul laptelui acru din cană de pământ, gustul cafelei din ceașca Mamaiei băută pe furiș, doar cât să atingem cu buzele, că știam că, după spusele ei: “vă agită, maică, și mai tare, de nu vă mai potoliți până-n zori.” Amintiri cu gust bun, ce au acum scopul de a liniști spiritele agitate
atunci când ți-e dor, când ți-e greu, când nu mai știi ce e cu lumea asta.
Un gând de o secundă și zâmbetul apare de unde era uitat.
Că tot vorbeam de ceai, cu efecte terapeutice, pe căi sentimentale și
euforice, avem în Camera din Față un trio de ceaiuri negre Darjeeling.
Când pronunți Darjeeling sună de parcă ai zice Darling în engleză, adică
acest cuvânt românesc de alinare: Dragă. Dragă cititorule de texte cu arome, îți prezentăm cele trei
ceaiuri Darjeeling.
Primul este CEAIUL DARJEELING SILVERHILL TGFOP1, ce crește
lângă Munții Himalaya, norocosul de el, și se bucură de condiții climatice
dintre cele mai prielnice. Ceaiul negru Darjeeling Silverhill, în culoarea
caramelului, cu miresme florale, gata de băut în 2-3 minute.
Al doilea este CEAIUL DARJEELING FTGFOP1 PUTTABONG, ce crește tot pe lângă Munții Himalaya. Ceaiul negru Darjeeling Puttabong are gust floral, cu arome de nucșoară, miere și migdale, cu o notă de condimente exotice. Un adevărat răsfăț și deliciu de neuitat pentru băutorii de ceai negru.
Al treilea din lista de ceaiuri negre Darjeeling este CEAIUL DARJEELING FTGFOP 1ST FLUSH AMBOOTIA, ceaiul negru indian, cu gust minunat. Atunci când îl prepari, ceaiul Darjeeling Ambootia oferă în mod tradițional note de strugure tămâios și tonuri florale, devenind o licoare de culoarea cuprului în nuanțe deschise.
Închei aici fila din jurnalul de azi, cu gândul la ceaiul de care tocmai am
vorbit cu atâta ardoare. Norocul meu este că-i doar ora 3 și înca mai am
vreme de băut acest ceai negru. Închei și cu speranța ca ți-am făcut ziua mai frumoasă, dimineața sau seara, citind din poveștile noastre, pe care
le așternem cu toată dragostea în jurnalul nostru, pe care sa le vadă și să
le citească toată lumea mare. Te las cu bine, până la următoarea întrevedere aici, sau la Camera din Față, sau pe Facebook.
