Timpul regăsirii
Share
În tumultul activităților și evenimentelor ce au loc în lume, a știrilor și vorbelor care circulă mai repede ca vântul, fiecare participă cum poate la bunăstarea unei națiuni, a unui oraș, a unei case, a lui. Și ca să vă lămuresc cu ce vreau să spun, de fapt, am să vă spun o mică povestioară:
Iaca, are loc un incendiu în junglă. Toate animalele fug năuce, fiecare să-și scape blana de flăcările nimicitoare. Numai pasărea colibri se mișca de colo-colo, cărând apă în ciocul său mic și aruncând pe foc. Tigrul, consternat, îi zice: ce faci, crezi că poți tu să stingi flăcările astea mari cu apa din cioc? Pasărea îi răspunde liniștită: nu, dar eu îmi fac partea mea!
N-om fi ca pasărea colibri, dar vă zic că atitudinea aceea o avem cu desăvârșire. Așa că, noi, adicătelea nepoțeii și cu mine, ne facem și noi partea noastră și mergem înainte. Nu înainte de a aștepta deciziile de la mai marii statului, că nu deschideam de capul nostru. Cu mic, cu mare, ne-am unit și ne-am pus pe treabă.
Voi bucurați-vă de cafea și zâmbete, căci dincolo de acestea stă un zid gros și puternic de voință și precauție. Ne-am luat toate măsurile.
Nu vă putem primi înauntru, ca pe niște oaspeți de care ne-a fost dor, dar vă putem da cafea, ceai și alte bunătăți doar la pachet. Important este că suntem în Cămăruță, la Piața Amzei. Ce e mai puțin diferit, este că ne veți putea vedea zâmbetul doar din ochi. Deci, trebuie să fiți extrem de atenți să vedeți mijirea jucăușă din priviri. Mama mea avea o vorbă: dacă stai, îți stă și norocul! Apoi, norocul oricum nu-l poți controla, dar nici să îl lași de capul lui nu prea poți.
Marea fericire a fost întâlnirea cu nepoțeii, în Cămăruță.
“Ptiu, ce frumoși v-ați făcut, măi!”, le-am zis.
Și ei, năzdrăvanii, îmi ziseră: “Hai, Mamaie, că așa ne spui mereu, chiar și dacă trece o zi!”
“Da, așa-i, dar acum au trecut două luni și s-a adunat frumusețe mai multă.”
Am râs cu toții, împrăștiați care mai de care prin Cămăruță, cu câte-o treabă în derulare sau cu intenția de a se apuca de o alta. Eram ca furnicile. Un pic mai gălăgioase, ce-i drept. Toate lucrușoarele așteptau cuminți, cum le lăsasem, în liniștea lor firească, parcă știau că ne vom întoarce curând. Și iată, că aici eram.
V-am mai spus în paginile mele din jurnal din lunile trecute că avem magazin online și că nepoțeii și-au făcut treaba oricum pe site. Și ce bine si-au făcut-o. Au onorat toate comenzile de cafea și ceai, au trimis la toată lumea, cu toate în ordine. Mare surpriză am avut să descopăr că acum avem cafea mai multă. De la cafeaua MALAWI AA PLUS PAMWAMBA, cea medaliată cu aur, până la singuratica CAFEA JAMAICA BLUE MOUNTAIN, cea fără de seamăn. S-au gândit bine, dragii de ei, tare mi-s isteți, că pentru a satisface toate gusturile și toate mofturile e nevoie de cafea bună. Și dacă nici ei nu știu ce să aleagă, atunci nu știu dacă altcineva o poate face. Trebuie să vă zic, totuși, că preferată mea va rămâne întotdeauna Cafeaua lu’ Mamaie, mai ales când o fac atunci pe loc și-o beau olecuță fierbinte. Pe site, dar și în prăvălie, o găsiți cu 50% reducere. Ah, și pentru aceia dintre voi care beau cafea doar de dragul gustului, cu frica cofeinei, avem și cafea fără cofeină, sau Cafea făr’ de păcat, numele ei de scenă. Cafeaua făr’ de păcat este un amestec de țări producătoare de cafea, și anume America Centrală și Africa de Est.
Dacă pană acum, când mergeam la serviciu și ne descărcam bateriile, că deh… trebăluiam, alergam, vorbeam, mai beam o cafea ca să ne dregem starea, de acum e invers, vă zic. Venim la Cămăruță să ne încărcăm bateriile. Și nu numai noi zicem asta, ci și clienții noștri. Când vin să cumpere câte cine știe ce, te iau la întrebări de parcă suntem prieteni de-o viață. Nu ne plângem, ba din contră. Auzim cele mai frumoase declarații de prietenie atât aici, la prăvălie, cât și la Cămăruța de pe Facebook.
Ce vreau să vă spun este că, dacă aveți cuvinte frumoase la adresa cuiva, nu le țineți în căpșor nevorbite, nerostite, să se așeze praful pe ele, ci rostiți-le în gura mare, cu sinceritate și cu dor, să se audă și să se simtă. Dacă nu le puteți rosti, scrieți-le. Acelea sunt și mai puternice, că rămân scrise.
Dragii mei de peste tot, v-am dat de știre că suntem activi acum. Am făcut și prezența la cafeaua din prăvălie. Curățenie am făcut, am scuturat, am aerisit și Cămăruța deja a căpătat viață. Căldură a venit și pe străzi mișună lumea, cu speranță și îndârjire. Nu uitați ce vă zic, că din situațiile stresante și pline de provocări se nasc cele mai bune idei și atitudini vitejești, cu rădăcini mai adânci ca salcia.
Să auzim de bine!