Septembrie, luna lui răpciune, așa cum și-l amintesc nepoțeii

Nepoții Mămăiței au avut întotdeauna două motive de bucurie în prima lună a toamnei – redeschiderea școlilor și coacerea viilor. Prima zi de școală era mereu o sărbătoare, pe care toți, cu mic, cu mare, o așteptau cu sufletul la gură.

Mamaie, ca întotdeauna, se scula dimineața înaintea tuturor ca să facă toate cele trebuincioase până casa se umplea de lume și soarele se înălța pe cer. Tot ea avea grijă ca uniformele nepoțeilor să fie spălate, călcate și apretate, gata de prima ieșire din casă în noul an școlar. Și ghiozdanul trebuia făcut mereu de cu seară, ca să nu mai piardă copiii timp dimineața. Tare rău îi părea când îi vedea pe nepoței cărând greutățile de cărți în spate, căci niciodată nu aveau nevoie de ele în prima zi. Dar ce să-i faci? Școala era școală și regulile reguli.

Făcea din florile crescute în fața casei buchete mari care trebuiau înmânate mereu cu zâmbetul pe buze învătătoarelor și abia apoi îi trezea pe cei mici ca să mănânce înainte de a porni spre festivitatea de deschidere. O zarvă peste tot – în case și pe străzi, ca să nu mai pomenim de curtea școlii.

Crescuți la țară, toți nepoțeii Mămăiței își amintesc cu drag de prima zi de școală:

Eram emoționată, cu toată agitația care mă înconjura. Nu prea știam încotro s-o apuc, dar când mă uitam la chipurile părinților și ale bunicilor, știam că va fi bine. Era o zi deosebită pentru fiecare de acolo, spune Nepoțica. Mamaie ne dădea mereu bomboane fără zahăr ca să ne înveselească și mai mult ziua.

Îmi amintesc că mergeam cu sora mea mai mică, mama, mătușa și bunica la festivitatea de deschidere. Noi, elevii, eram toți îmbrăcați în uniforme și ne înghesuiam să încăpem în curtea mica a școlii. Nu vedeam decât flori peste tot. Tare obositoare mi se părea prima zi de școală, dar avea un farmec al ei, mărturisește unul dintre Nepoței.

Zilele continuau să curgă în același ritm odată cu începerea cursurilor. Dulceață pe pâine proaspătă ori plăcintă de mere cu ceai înmiresmat de fructe dimineața, același drum spre și înapoi de la micuța școală din sat, temele pentru acasă și câteva ore de zburdat pe stradă.

Un singur lucru mai întrerupea rutina la început de toamnă – culesul viilor.

Peisajul pitoresc inundat de culorile toamnei se înviora pe alocuri atunci când Mamaie și Tataie se trezeau cu noaptea-n cap ca să se pregătească de culesul viei. Ziua era aleasă cu grijă, strugurii erau încercați dinainte și căruțele pregătite de o zi lungă. La fel ca pachețelele pentru Nepoței, coșurile cu mâncare pentru oamenii ce aveau să lucreze la vie erau pregătite de Mamaie dis de dimineață, ca să fie luate la câmp.

După amiază, căruțele începeau să se întoarcă, rând pe rând, de la vie, încărcate cu struguri. Mamaița îi aștepta întotdeauna pe oamenii care munciseră cu Cafeaua Musafirului, un amestec delicios de boabe de cafea proaspăt prăjite și cu o gustare bună, așa cum doar ea știe să prepare. Astfel, reușea să le mulțumească pe deplin pentru munca la vie.

Nepoțeii zburdau în toată curtea furând ciorchini cu struguri și agățându-se de căruțe, imediat ce le zăreau intrând pe porțile larg deschide. Așteptarea mustului era cea mai grea, însă. Munca parcă nu se mai termina, iar zeama dulce curgea uneori prea puțină ca să poată fi savurată de toți cei mici și nerăbdători.

Luna lui răpciune aduce cu sine cele mai dulci gusturi și miresme ademenitoare pentru copii, care înviorează întreaga casă, bucurându-se de ultimele zile însorite ale anului. În tradiția populară, răpciune semnifică trecerea dintr-un ciclu al vieții în altul. Culesul viilor și al roadelor pământului celebrează viața, în timp ce câmpurile și grădinile sunt pregătite pentru primăvara noului an. Cu fructele și legumele proaspăt culese la începutul toamnei, Mamaie pregătea zeci de borcane pentru iarnă, în timp ce Tataie își vedea întotdeauna liniștit de storsul strugurilor pentru a întâmpina pregătit vremea rece.

Mustul se duce repede, la fel și zilele fericite ale copilăriei, însă la Camera din Față regăsești și acum mirosul și atmosfera care renasc odată cu amintirile din curtea bunicilor. Mamaie își amintește cu drag de fiecare nepoțel care sorbea cu poftă din cănile pline-ochi cu sucul abia stors din struguri și de zâmbetele de satisfacție pe care le primea în fiecare dimineață înainte ca cei mici să plece spre școală.

Vizitează-ne oricând ca să retrăiești plăcerea acestor momente de neuitat. Păstrează vii amintirile din luna lui răpciune la Camera din Față!