Să bem o ceaşcă de ceai!

Se spune că în fiecare ceaşcă de ceai există câte o călătorie imaginară. Atunci, sa bem o ceaşcă de ceai!

A doua cea mai consumată băutură din lume, ceaiul simbolizează o reînoire precisă a aceloraşi gesturi, o cale simplă de a atinge senzaţii simple, autentice şi rafinate, oferindu-i fiecăruia cu minimă cheltuială şansa de a deveni un aristocrat al gustului, fiindcă ceaiul este şi băutura bogaţilor, dar şi a săracilor.

Născut inițial în sud-estul Asiei din frunzele aceleiași plante, Camellia Sinensis, fie că vorbim despre ceai alb, galben, verde, oolong, negru sau Pu’erh, fiecare dintre ele oferă alte senzaţii, alte amintiri sau vise, datorită modului în care este prelucrată și preparată funza de ceai. De reținut este că atunci când vorbim despre ‘ceai’, vorbim depre mugurii și frunzele acestei plante, iar orice altceva pe care acum îl numim ‘ceai’ va trebui asociat cu ‘infuzii de plante sau fructe’ sau cu englezescul ’tisane’.

Liberă, sălbatică, dar foarte preţioasă, planta de ceai veșnic verde, iubește climatul tropical și sub-tropical, altitudinile mari cu pamânt afânat și fertil și pante abrupte. Camellia Sinensis creşte în mod natural în sălbăticie, deranjată doar de roua dimineţii, de picăturile de ploaie și uneori de razele strălucitoare ale soarelui, dar mai ales în plantații, unde datorită unei ingrijiri atente, poate atinge vârsta de 100 de ani.

Frunzele de ceai culese si prelucrate tradițional, sunt numite ceaiuri ortodoxe (fără nicio referire la religie), acestea conținând doar primele două frunze ale plantei și un boboc nedeschis, creând multitudinea de soiuri de ceai care ne-au cucerit. Camellia Sinensis adoră să fie culeasă doar cu mâna, iar pentru o jumătate de kilogram de produs finit, este nevoie de aproximativ 2.000 de frunze mici, uneori cateva zile de muncă și ani de experiență pentru cei care și-au însușit această formă de artă. Dacă odinioară, frunzele de ceai erau aşezate cu grijă pe tăvi de bambus pentru a permite frunzelor să se usuce, astăzi sunt utilizate utilaje moderne, inovatoare cum ar fi role speciale, calibrate pentru a imita mișcări efectuate inițial de mână.

Un alt mod de a prelucra frunzele de ceai este metoda neortodoxă sau CTC (crush-tear-curl). Implicând o prelucrare mai iute, acest stil a fost special creat pentru ceaiul negru, care se poate culege atât manual, cât şi automat. Dar pentru producția comercială se folosesc mașini mari, agricole, pentru a “cosi” partea de sus a tufișurilor. Astfel, planta regenerează şi se obțin noi frunze de ceai. Tehnica CTC folosește un tocător care zdrobeşte puternic frunzele, le rupe şi le rulează în bucăți fine, transformându-le apoi  în mici biluțe. Produsele astfel obținute sunt folosite mai ales de industria ”ceaiului la plic” datorită infuziei rapide, culorii si tăriei lor.

Pe lângă starea de bine şi un gust nobil, ceaiul ne mai oferă trei categorii de substanţe magice, cu o mulţime de beneficii pentru minte şi pentru organism: uleiuri esenţiale vinovate pentru arome, polifenoli ce asigură consistenţă şi au grijă de sănătatea noastră şi desigur, cafeina ce ne oferă un impuls de energie şi vitalitate.

Deşi este una dintre băuturile cele mai consumate la nivel global, cultura ceaiului există doar în câteva regiuni, dar indiferent de istorie şi de locul în care este cultivat, ceaiul este o licoare specială, infinită, iar când devine ritual, ea constituie esenţa aptitudinii de a vedea măreţia în lucrurile mărunte.

Ritualul ceaiului rămâne aşadar o virtute extraordinară ce introduce în absurditatea zilelor noastre o breşă de armonie profundă…