Bucuroși de oaspeți

Se pare că în ultima perioadă lucrurile bune nu mai au nicio limită de viteză pentru a ajunge cât mai repede la destinație. Și anume la persoanele care chiar iși doresc să le afle. Întocmai precum Mamaie ne spunea când eram mici, că timpul trece repede și să avem grijă de noi, dar și de aproapele nostru, așa, acum, noi ne conformăm. Pentru că niciodată nu e prea târziu să faci o faptă bună. Niciodată nu este prea târziu pentru a oferi un ajutor.

De asemenea niciodată nu este prea târziu pentru a construi o familie, la fel cum niciodată nu este prea târziu să primești în familia ta, cu bune și rele, pe alții, oferindu-le tot ce ai tu mai bun. Așa am fost învățați. Să acceptăm să primim, dar mai ales să ne obișnuim să oferim. De aceea alegem și noi să mulțumim la rândul nostru, pentru vorba ce a fost dusă mai departe, cu gust, precum o cafea bine facută.

PRIN URMARE, IATĂ CE SPUNE LUMEA DESPRE NOI.

“O atmosfera mic burgheză”

“Cu vreo 200 de feluri de ceai și alte câteva zeci de cafea aduse din lumea largă, via Hamburg, cu torturi făcute în casă, acadele cu fructe și bomboane din caramel sărat, cafeneaua spune perfect povestea unei părți din lumea noastră de astăzi: aceea a oamenilor care încep să pună preț pe micile plăceri ale vieții, care devin atenți la gustul din ceașcă și la istoria lui.

Însă, mai mult decât atât reconstruiește în mijlocul orașului o atmosferă mic burgheză ce amintește de un alt timp. Un timp din care vin mesele pentru mașinile de cusut, cu pedala încă funcțională, pe care clienții își beau astăzi ceaiul. Scaunele și dulapurile pe care le întâlneai aproape în fiecare sufragerie în urmă cu 40 de ani. Mileurile. Și, pe un perete, fotografiile bunicilor celor patru prieteni care au fondat Camera din Față. Călin Goia și Gabriel Constantin de la Voltaj, Paul Licșor, managing partner la Optiplaza, și Radu Chijer.”

Amintirea lu’ Mamaie

De asemenea ne bucurăm să vedem că amintirea lui Mamaie și felul în care aceasta ne făcea să ne simțim nu s-a risipit printre restul întâmplărilor care au urmat, în final, dând naștere unui proiect atât de frumos.

“Ideea cafenelei deschise în urmă cu aproape șapte ani a pornit de la un sentiment de nostalgie. „Eu aveam doi băieți, Gabi un băiat, Călin avea și el, la vremea respectivă doi băieți. Ne întâlneam toți și, la un moment dat, am început să vorbim despre bunicii noștri. Cineva a amintit de camera bună, camera din față, camera de la drum, ea are tot felul de denumiri, în care doar Mamaie spunea cine intra, când intra, cât stătea și ce se întâmpla acolo.

Noi aveam privilegiul ăsta când mergeam în vacanțe, intram de câteva ori, când ne servea Mamaie cu o dulceață, iar tataie își făcea cafeluța. Era cea mai curată cameră din toată casa, unde lucrurile erau cu foarte mare grijă aranjate, foarte curate, dichisite”, povestește Paul Licșor.”

Cum te duce soarta

“Tot cam pe atunci a avut o întâlnire care l-a făcut să dea un sens nostalgiei. „La vremea aia căutam niște cadouri de Crăciun și soarta m-a dus la Hanul lui Manuc, unde am întâlnit un domn, care e și el parte din povestea noastră, Mihai Florescu. Un avocat bătrân, înconjurat de obiecte vechi, cafea, prăjitoare de cafea, râșnițe, obiecte vechi din istoria familiei lui și am povestit vreo două ore cu el. M-a atras foarte tare ce am văzut la el”. „În timp ce mă învăța să fac cappuccino m-a făcut și prost și ignorant și neatent”

Așa a apărut ideea de a face, din amintirile copilăriilor lor alături de bunici, un loc care să le retrezească vizitatorilor propriile lor amintiri.”

Cititorul este acum parte din poveste

Iar acum pe cât de nostalgici suntem în timp ce retrăim acele momente, pe atât de mult ne bucură că avem șansa să ducem aceste trăiri mai departe, în special celor care vor urma dupa noi. De aceea cu drag te invităm să savurezi în continuare acest articol pe care prietenii noștri de la republica.ro l-au așternut pentru tine.

Și dacă în timp ce lecturezi, ți se face poftă, te anunțăm de pe acum că ușa noastră iți este mereu deschisă. Ei, acum să nu exagerăm… Totuși, are și Mamaie programul ei. Dar chiar și așa, cuminte de vei fi, dânsa te va primi!