Verde mentă, verde crud în luna iunie, a unei veri ploioase, ce face ca toate să plesnească de atâta apă. Plouă în fiecare zi, de parcă ar vrea să ne țină și mai mult în case. Ați observat că mai toate discuțiile încep cu știri despre vreme, despre mâncare sau vreun eveniment ce are loc în cercuri comune cu cei cu care vorbești? Și-am auzit că nu numa’ la noi se poartă, ci și la alte case mai mari. Așa-i lumea… diferită, dar la fel.
No, știu și eu că atunci când vorbesc cu nepoțeii prin Cămăruță încep cu “Pe vremea mea se făcea și se dregea”, de parcă doar atunci se întâmplau treburi ce merită acum pomenite. Sau cînd mai vreau eu să scot ceva în evidență mai tare așa, zic: “Înainte nu era așa de rău, măi, mamaie. Parcă mai avea lumea timp și de distracții.” Cu astea două reușesc negreșit să atrag atenția, să mă leg de un fir de povestire și-apoi să duc mai departe gândul de la care pornisem. Că deh, înainte era diferit, era mai bine, era altfel.
Numai c-acuma mi s-au împleticit vremurile, ca un ghem de ață. Vremurile din tinerețile mele sau vremurile de dinainte de pandemie, nici nu mai știu. Știu că e subiect tare discutat și dezbătut, de la cel mai mic până la cel mai mare în stat, și că se vorbește mult de impactul pe care l-a avut, schimbările care au venit și, mai ales, cum să ne adaptăm noi acestor vremuri.
Apăi cum? Ce-o fi așa diferit de ce era înainte? Ce-i drept, Cămăruța e goală și aici mi-aș spune eu oful, că nu mai mișună nimeni și nu se mai așază la o vorbă și-o cafea. Dar dacă ar fi să vorbesc de diferențe, aș zice așa:
- Că lumea nu mai aleargă du-te vino, ci merge mai cu folos.
- Că ni se făcu dor la toți de parcuri, de bicicletă, trotinetă, de stat la o terasă, la o înghețată, o cafea, un ceai.
- Că ni se făcu și mai dor de cei plecați de acasă, pe care nu i-am putut vedea.
- Că nu mai cumpărăm cadouri scumpe, ci ne-am dat seama că valorează mai mult o întâlnire cu cei dragi.
- Că înainte de pandemie ziceam “le las pe mâine”, și-acum le facem numaidecât.
- Că înainte anulam de câteva ori o ieșire cu-n prieten bun la cafea, și-acum ne-am vedea zilnic.
- Că suntem mai atenți cu ce persoane ne înconjurăm, mai selectivi.
Că prețuim mai mult, asta e, prețuirea a tot ce înseamnă oameni, momente, locuri. Și dacă e ceva nobil ce a reușit să facă pandemia, asta e… prețuirea acestor lucruri cu valoare infinită pentru suflet. Dacă ar fi să vorbim de vremurile de dinainte și cele de după, am zice că, odată cu confuzia, a apărut, și e din ce în ce mai prezentă, această atenție, această prețuială, de care ne bucurăm ca niște copii, fără măcar să știm.
Țin de fiecare dată să vă amintesc, după ce vă povestesc câte ceva de suflet, cât de vrednici suntem noi, chiar și așa confuzi. Suntem doar confuzi, nu și comozi. Că apăi, chiar și înainte de pandemie tot vrednici eram, nevoie mare. Iar eu, în tinerețea mea, toată ziua făceam câte ceva. Cine credeți că a croșetat toate mileurile de prin Cămăruță?
Așa că, luna asta am pus la cale o ofertă la Cafeaua lu’ Tataie, sau Cafeaua cu vino-ncoa, cu 50% reducere. De aveți ocazia s-o savurați, la ibric, moka sau espresso, cum vă place, veți fi impresionați de aroma boabelor din Africa de Est, amestecată cu alte meleaguri roditoare de cafea, într-o ceașcă parfumată.
Și pentru că e vară și calendarul arată luna iunie vă recomand și-un ceai de mentă. Da, ați văzut bine, în luna iunie se bea ceai răcoritor de mentă, și nu oricare mentă, ci din aceea marocană. Această denumire pompoasă a lui, Ceai Mint Tea Morocco, cu aroma pe care o știe toată lumea, de mentă răcoroasă. Se bea cu lămâie, cu miere, rece sau cald, după cum îi omul de friguros. Se zice că ceaiul de mentă este un prieten bun atunci când ești stresat sau când nu poți dormi. Socot că nu mai este mult până ne-om vedea la mese întinse, la râsete și la voie bună. Cel puțin, noi asta ne dorim din tot sufletul, casa plină.
Da să-i dea o’data drumul la soare, să ne bată-n ochi, să ne mângâie pe pielea albă de astă iarnă și de-atâta stat în case. Să ne priască o cafea cu gheață și un ceai rece de mentă cu lămâie. Noi suntem pregătiți, mai pregătiți ca niciodată.
