O poveste de toamnă

O poveste de toamnă

E ceva minunat de văzut și încântător de trăit în compania bunicilor. Au ei, danezii, un cuvânt ce descrie perfect sentimentul de confort, stare de bine deplin, și anume acest Hygge. Starea în care se rade, se spun povești, se îmbrățișează și uite așa se creează cele mai plăcute amintiri. Toate astea într-un decor de poveste, cald și bine, aromat și, cel mai important, lipsit de griji. E ceva special, unic, ceva ce ai vrea să nu se mai oprească vreodată. 

Povestea noastră de azi de aici începe și este așa cum v-am obișnuit, menită să aducă starea de bine. Plecând de la ce fac alte popoare și până la ce se întâmplă într-o ogradă slab luminată, atât cât trebuie de fapt, încărcată cu obiecte cu povești, oameni aleși, acompaniați de bunătăți, cafea și ceai. Ne-am interesat și peste hotare, și la ei este la fel. Toamna, lumea se adună ciorchine în case călduroase, dichisite și înmiresmate de cele cuvenite toamnei, și stau la povești. Cam cum se bea vinul tulburel pe vremuri, după culesul viei și liniștitul vinului în damigene. Atât cât să te înțepe pe limbă. 

Doar că azi lăsăm vinul la o parte și punem licoarea cea mai cea la înaintare… cafeaua. Mai amintim și de ceai, ca să nu se supere. Cafea și ceai.  Cafeaua nu este o băutură și nici o pudră maronie ce stă în borcan, cafeaua este motorul societății ce mișună zi de zi, cu speranța și dorința de a pune lucrurile în mișcare. Iar dacă descrierea de mai sus sună prea corporatistă, îți mai spun de cafea că este magie în ceașcă, ce te poate face să vezi lumea așa cum nu era până să sorbi prima înghițitură. Se mai spune și că atâta timp cât există cafea în lume, nimic rău nu se poate întâmpla. Confirmăm și noi, cei de la Camera din față, în toată această perioadă. S-a comandat cafea, s-a băut cafea, atât cât s-a putut și încă se mai bea Coffee To Go, la purtător, la pachet, o iei cu tine și pierzi doar compania noastră, nu și gustul bun al cafelei de la noi.

O scurtă amintire, înainte de poveste, este despre Cafeaua lu’ Mamaie. Cafeaua lu Mamaie. E la reducere toată luna noiembrie. Cafeaua lu’ Mamaie, este o cafea cumsecade ce are la bază o rețetă clasică, bazată pe dulceața și parfumul boabelor latino-americane, înnobilată de câteva picanterii orientale, întotdeauna proaspăt prăjite.

Dar ia un loc acum, confortabil și răbdător, căci îți vom spune povețe de demult și legende. Cui nu ii plac legendele? Acele povești născocite de oameni, spuse după starea de atunci sau după cum a preferat fiecare să își aducă aportul și să o dea mai departe. Și tot așa, până am ajuns la o legendă a cafelei cunoscută și azi. 

Se făcea ca suntem în Ethiopia, în zona de munte, lângă o mănăstire. Un pastor din Kaffa asista caprele, curioase de altfel, la păscut. Acestea, la un moment dat, au început să se agite și să sară mai abitir decât de obicei. Kaldi, căci așa îl chema pe pastor, a luat atitudine cu privire la comportamentul caprelor și a început să caute sursa problemei. De unde putea porni, decât de la ceva ce au mâncat cu puțin timp înainte. Descoperă un arbust cu fructe roșii, fructe ce le-a și gustat degrabă. Kaldi a simțit atunci efectul energizant al boabelor de cafea sau, mai bine zis, cireșe, căci acestea, neprăjite, sunt de culoare roșie.  Încântat de descoperirea caprelor și a lui deopotrivă, își umple buzunarele cu boabe și alergă cu sufletul la gură către soție, să-i dea de veste. Kaldi s-a dus cu sufletul deschis și către călugării mănăstirii, din dorința de a împărți cu aceștia miraculoasa descoperire. 

Călugării au fost reticenți la boabele roșii ale lui Kaldi, numindu-le “lucrătura diavolului” și le-au aruncat pe foc. Acela a fost poate cel mai bun moment!  Potrivit legendei, aroma emanată de boabele ce se prăjeau în foc i-a atras pe călugări ca într-o vrajă. Aceștia le-au scos din foc, l-au zdrobit pentru a stinge jarul și le-au pus în apă fierbinte. Cafeaua proaspătă preparată a atras și mai mulți pofticioși. Aceștia au adoptat licoarea ca fiind elixirul cu efecte înălțătoare, ce îi ajuta în timpul rugăciunilor să stea treji și să fie mai prezenți ca niciodată la ritualurile lor spirituale. Cât este adevăr și cât este legendă, nu putem ști. Ne putem doar bucura că există azi și e atât de accesibilă, atât de versatilă și atât de populară.  Am zis că povestim și am trecut la legende, de pe alte meleaguri. Dar nu-i așa că ai citit cuminte și ai zâmbit poate, când ai citit de caprele năuce ale lui Kaldi, amețite de cafea? Ce noroc pe ele să fie primele. 

Era să uit de ceai. Recomandăm și Ceaiul Buddha Bamboo, din plante, cu frunze de bambus și coacăze negre, bucăți de ananas aromate și căpșune, flori de gălbenele și nalbă, lămâiță și coacăze roșii. Ce adunare încântătoare de arome! Pui apa la 100 de grade, lași 8 minute și gata ceaiul. 

Sperăm că mica noastră poveste, ce include, de fapt, mai multe alte mici povești, te-a relaxat și ți-a adus aminte că toamna este despre confort, vizite mai lungi, arome diafane și băuturi calde. Și dacă nu, poți începe de aici și acum. Camera din față are și cafea, și ceai, și confort și, după cum poți vedea, și povești diverse. Aș vrea să știu cum îți bei tu cafeaua? Cu lapte, cu zahăr, cu frișcă, cum? O bei ca maltezii, cu anason? Sau preferi cu whisky, ca irlandezi? Sau cu scorțișoară?  Sau o bei ca francezii din castron, în loc de ceașcă? Sau ca finlandezii, cu bucăți de brânză? Și uite că am și călătorit prin arome, în câteva colțuri din lume.  Oricum și oriunde ai bea-o, dacă este pe placul tău, atunci este cea mai bună alegere. 

Rămâneți cu toții sănătoși și voioși, până la următoarea noastră poveste! 

Înapoi la blog