E iar Crăciun, iar Sărbătoare
Iar ne-adunăm, cu mic, cu mare
În cele mai calde locuri
Pe lângă sobe, lângă focuri
Se lasă iar cu râsete,
Cu cânturi și cu zgomote|
Cu prăjituri și cozonaci
Sarmale, nuci și forfote
De la nepoții ăi poznași
Și toate parcă se așază
Se liniștesc, orânduiesc
Se pune gând la gând cu bine
Pentru anul nou ce vine
Și numai vânturi biciuiesc,
Zăpadă, viscol și magie.
Familie, prieteni, credință, fericire și mâncare. Ce avuție!
Dacă mă întrebați pe mine acum, scopul Crăciunului se regăsește în primele trei. Fericirea vine ea oricum, “agățată” de priviri și îmbrățișări, iar mâncarea este ceea ce ne pune la masă, ne obligă să ne privim mai mult în ochi cand gustăm din bucate și, nu în ultimul rând, ne descoperă vulnerabilitatea în fața acelora cu care putem să fim noi înșine, fără inhibiții.
În decembrie este despre toate acestea și despre cum ne chinuim să căutăm cel mai bun cadou, să impresionăm, ca cel care primește cadoul să își amintească de noi mereu. Ce osteneală, aș zice! Căci iată, acum suntem împărțiți în colțuri ale țării, ale lumii chiar, și ne dăm seama că tot ce am vrea acum e doar să fim cu ai noștri, ca să putem face tabloul acela de mai sus: familie, prieteni și credință. Stați aproape de cine aveți pe lângă voi acum, căci cei ce sunt departe vin ei oricum, neastâmpărați de atâta așteptare.
Vin către voi cu o întrebare: când vă gândiți la sărbători, ce vă amintiți cu drag? Și ca să dau startul răspunsurilor siropoase, am să încep eu cu al meu, plini ochi de amintiri, de povestiri, ce câteodată îmi umezesc ochii. Ce îmi aduc aminte și-acum cu mare drag este, culmea, zilele de dinainte de Crăciun. Mama mea, femeie de casă, gospodină iscusită, ce se mișca prin casă ca argintul viu, înainte de Crăciun se apuca să facă prăjituri, plăcinte, cozonaci și alte feluri de băleam doar de la miros. Și noi, copiii, stăteam pe lângă ea, poate poate, ne-o pica și nouă ceva. Ea, dacă vedea că insistăm, ne punea să frecăm cu telul la unt, cacao și zahăr, ca să facem crema. Ne-apucam, convinși fiind că vom linge castronul dupa ce-om termina. Da’ de unde?! Atât ne zicea, scrutându-ne cu privirea-i pe toți la rând: “Nu gustă nimeni din cremă, că țineți post până-n ziua de Crăciun!”
Vai, ce tristețe era, ce dezamăgire pe noi, de nu ne mai venea să frecăm la nicio cremă și nici să ne mai oferim ajutorul nostru prețios în bucătărie. Dar era prea târziu, ne angajaserăm deja să facem treaba. Și-o făceam cu mare implicare și responsabilitate. Și țineam și post în ultima săptămână. Numa’ bietul nostru gând nu postea. Eram vrăjiți de mirosuri, de arome, de cremele acelea vâscoase, de parcă te ademeneau. Dar eram cu toții și asta conta nespus de mult. Atât pentru ochii mamei și ai tatei, liniștea lor în timp de sărbătoare, cât și pentru faptul că parcă atunci se oprea timpul în loc și ne zicea: dar mai stați și voi oleacă de vă odihniți, că vremea trecea ea oricum, și cu, și fără voi.
Crăciunul este cu și despre familie și este momentul în care se creionează cele mai frumoase amintiri și povești de povestit mai târziu. Cum am făcut și eu mai sus cu mica mea povestire. Îmi aduc aminte totul: mirosul, cum decora mama casa, cum se auzeau pe afara colindătorii, cum urau apoi și la ușa noastră, mama, tata, frații, zăpada, gheața de la geamuri și multe multe altele. Dragii noștri cititori, mușterii, vizitatori de site și de magazin virtual, toți cei care ne știu și nu ne știu, luna decembrie a acestui an special a venit oricum. Și-a adus și Crăciunul cu ea, ca de fiecare dată. Eu am început această scrisoarea de decembrie, scrisoarea ce miroase a scorțișoară, a vanilie și a ciocolată din belșug, cu gânduri bune pentru voi și să știți că și mie mi-e dor de casa plină și zgomotoasă, de Camera din Față plină ochi cu fețe vesele de tineri opriți la o cafea, dar așa ne-a fost.
Era să uit și de ceaiurile pe care vi le recomand cu dragă inimă, pentru zilele geroase ce va să vină. Unu-i Rooibos Chocolate Loops, cu bucățele de ciocolată și portocală, scorțișoară, cuișoare și petale de trandafiri. Te încălzește și te umple de aromă festivă numaidecât. Vezi că are și-oleacă de reducere de iei vreo 500 g dintr-un foc.
Celălalt are și el scorțișoară, că tot pe sezonul rece e recomandat. Sencha Choco Cinnamon, pe numele său de scenă, cu coji de portocale, cuișoare, petale de trandafiri, steluțe de ciocolată albă și scorțișoară. Era să uit, e ceai verde, de te ține treaz, să îl poți prinde pe Moș Crăciun în fapt.
Acum că am spus ce am avut de spus, de ceaiuri și amintiri, de credință și familie, pot să izbutesc scrierea mea de azi. Nu uitați că, distanțarea este doar fizică, căci gândurile și sufletele noastre călătoresc hai hui către cei dragi și se regăsesc oricum.
Sărbători cu sănătate, cu odihnă și gânduri bune.
De la Mămăița, cu tot dragul!
