Cafelele lunii aprilie

Hristos a înviat!
Ei, cum sunteți, dragii mei?
Vreau ca în această scrisoare, să-i spun așa, adresată vouă, să adaug doar note de optimism. Nu mi-e greu, de fel sunt optimistă, dar cu picioarele înfipte adânc în pământ. De când mă știu eu și datorită experienței mele pe acest pământ, am observat un lucru. Știți care ar fi acela? Că oricât de păguboase, găunoase, negre, greu încercate ar fi vremurile, se întâmplă ca, în mod firesc, să revină la o stare de echilibru. Pe scurt, tendința naturală a lucrurilor este să fie bine! Vă spune cineva în etate, care a văzut și a trăit multe. Una peste alta, în tot acest timp am răscolit casa, am aruncat multe ciorcioboate, am pus deoparte de dat la alții mai puțini norocoși, am gătit, am mâncat ce-am gătit, am stat la povești cu Tataie, am râs, am băut cafele chiar și la 4 după-amiază, un pic de răsfăț așa.

Găsi, printre altele, o carte de poezii de-a lui Eminescu. Mă așezai într-o rână pe o ladă în camera de la drum, căci acolo făceam zarvă mare și răscoleam, și m-apucai să citesc. Am deschis cartea unde a vrut ea să mi se deschidă și-am dat de poezia “Glossă”. O citi în liniște, cu vocea stinsă, ca
pentru suflet. Poezia are zece strofe. Nu e nici lungă, nici scurtă. Am să vă pun și vouă aici prima strofă și dacă v-o face curioși, o căutați voi pe toată. Ce vreau să zic este că nu există poezie mai potrivită acestor vremuri decât asta.
“Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi și nouă toate;
Ce e rău și ce e bine
Tu te-ntreabă și socoate;
Nu spera și nu ai teamă,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamnă, de te cheamă,
Tu rămâi la toate rece.”

Mi-a umplut sufletul de bucurie, de putere, de ambiție și am ieșit voioasă din odaie, cu gândul că am acum toate armele să trec și peste asta. Și toate numai datorită lui Eminescu. Folosiți toată perioada asta în favoarea voastră, și nu împotriva.
Ce fac eu, poate vă întrebați?
În afară de îndeletnicirile zilnice și cele extra de care v-am zis, țin legătura cu nepoțeii zi de zi. V-am zis că i-am trimis acasă și am închis prăvălia, însă există totuși un loc unde noi suntem activi, și anume online. Pentru că nu ne dăm bătuți și pentru că știm că e temporară situația, ne-am adaptat.
Astfel că, vindem online ceaiuri și cafele și livrăm peste tot, unde vor clienții noștri. Și iată că nici aici nu ne mai vedem capul de treabă. Cafeaua bună e și mai bună în vremuri de restriște. Ne-am mobilizat, fiecare cum a putut, și am făcut accesibil magazinul nostru online și, unde mai pui că, de fapt, aici voiam să ajung, avem și cafele noi.
Hai să nu vă mai țin atât în suspans și cu inima la gură.

Trei la număr sunt, nou-nouțe, coapte, măcinate, nemăcinate, cu iz exotic și aromat. Prima-i din Indonezia, pe numele ei Indonesia Sumatra Mandheling Aceh Gayo, 100% arabica, adică cea mai bună dintre cafele. Nu aș ști să vă zic mai multe, căci e pe gustate. Știu însă că sunt oameni harnici foc, care fac ce fac cu pasiune și dăruire, ca și nepoțeii mei, de altfel, pentru ca noi să bem o așa cafea. Că e la ibric, că e la filtru sau infuzor, nu te dezamăgește.

A doua e cafeaua Malawi AA Plus Pamwamba. Voi știați că încă din 1891 se planta cafeaua în regiunea Malawi? Ehe, vă dați seama ce știu oamenii aia să facă? Cum pun ei copăceii de cafea la peste 1000m și cum îngrijesc bob cu bob până să ajungă în ceașca noastră cafeaua înmiresmată, 100% arabica. Ia că-i zic eu lu’ Tataie să pună ibricul pe foc!

Și-a treia, dragii mei, este o poveste de cafea. O poveste, vă zic! Cafeaua Jamaica Blue Mountain a ajuns în Cămăruță acu’ puțin timp. Crește cu “capu-n nori”, căci la peste 1300 m nu prea ai cum să-i zici, și doar în regiunea Jamaicăi. Ehe, e trufașă prin munții aceia, cu caracter chiar. Merită încercată. Dar ce zic eu, merită savurată!

Astea-s noutățile noastre din Cămăruța încuiată, dar deschisă mai mult ca oricând pentru dragii noștri musafiri, în online. Ce vreau eu de la voi este să-mi spuneți cum vi se par cafelele noastre? Cum le-ați băut? Cum le-ați pregătit, la ibric, la filtru, moca? Vreau să știu tot! Dacă nu apucați să scrieți, vă zic eu, că am așa o presimțire, că ne vedem față în față. Nu mai e mult! Știți că nu îmi place să vă rețin mult, și nici să vă plictisesc, așa ca închei povestea mea de azi. Mi s-a șoptit că s-a gătat cafeaua și e deja aburindă în cești, alături de cozonac.
Oameni mari și mici, rămâneți sănătoși. Sper ca Paștele v-a găsit voioși, bucuroși că sunteți toți la un loc.
Cu gânduri bune, înainte!