AUD ÎN FIECARE ZI “OARE CINE E MAMAIE?”
Iaca eu sunt mămăița… Mămăiţa tuturor. Cea care vă aştepta în poartă când veneaţi la ţară, care vă descânta când eraţi deocheaţi, care șușotea cu tataie şi vă spuneau tot felul de poveşti, doar doar să mancaţi o strachină de mâncare, cea care avea grijă de voi, ca de ochii din cap. Şi acum are mamaie grijă de voi, dar nu prea ma mai ţin puterile. Aşa că fac şi eu ce pot, și mă bucur de fericirile bătrâneții: nepoții, ceaiul, cafeaua, prăjiturelele, vorbele frumoase de odinioară, amintirile…
Acum ca și atunci, stă lângă mine. La fel mă necajește că-i prea fierbinte ceaiul, cafeaua-i prea amară… îl știți prea bine. E “ăl bătrân”: Tataie. Mai blând acum și mai cărunt, dar tot la fel de bun.
