Termometrul spune la umbră 33° Celsius. Subt arșița soarelui se opreşte un coupé, în strada Mendeleev, la numărul 22, către orele trei după-amiaz’. Un domn se dă jos din mașină și se apropie de uşa cămăruței, pășind cu pas grăbit și cu gândul la ceaiul ce avea să-l savureze. Intră direct și sigur, ca un cunoscut al locului.
În tot ce urmează, persoanele toate posedă o voie bună imperturbabilă și o poftă nebună de ceai.
Domnul: Căldură mare…
Pe fundalul unei romanțe vechi, nepotul zâmbi ștrengar și îi spuse:
– ”A pregătit mamaie o așa delicatesă pentru vremea asta… ais ti!”
Domnul: Ais ti?!
Nepotul: Da, domnule! Mamaie se gândește la toate. Ais ti! Ceai rece pe românește…Preparat în casă chiar de dumneaei, te scapă de căldură cât ai zice pește. Și nici nu îngrașă! În plus, nu are nici prea multă teină. Numa’ bun pentru o zi ca asta!
Domnul: Păi și ais ti-u’ ăsta cum se face, domnule?
Nepotul: Mirodeniile folosite sunt în general aceleași ca si in cazul unui ceai cald.
Se pune apa la fiert într-o carafă mare, se adaugă 3-4 lingurițe de ceai la litra de apă de care vă poftește sufletu’ (ceai verde, alb, negru, de fructe, de plante), dar un pic mai concentrat decât în mod obișnuit. Apoi, licoarea se agită puternic și se bagă la frigider peste noapte. A doua zi se strecoară și se amestecă, sau nu, cu zemuri, fructe și alte mente.
Dar ce face specială rețeta lu Mamaie, este dragostea ei nemărginită pentru toți nepoții…
Domnul: Dacă așa-i rețeta, apăi ais ti să fie!
Așteptând precum un copil ais ti-ul pregătit cu mărinimie de mămăiță, soneria i-phone-ului bruie linia suavă a romanței. Domnul s-a repezit să răspundă, doar doar să nu strice atmosfera cămăruței:
” – Alo!
…
Nespus de bine!
…
Nu sunt acasă.
…
În oraș.
…
Vrei să ne-ntâlnim negreșit? Unde?
…
Amice, eşti… idiot?! Sunt chiar la Camera din Față acum. Și savurez cel mai bun ais ti din oraș!
…
Ştii tu ce știi, da… Da să vii neapărat! Strada Mendeleev, 22. Cum vii, pe mâna stângă, cea mai dichisită locuință, cu măsuțe afară.” 😉
