Ieri nepoții mi-au povestit despre tinerii ăștia, cum se cheamă… blogări, așa.
Cum scriu ei pe jurnale pe internet și sunt citiți ca jurnaliștii pe vremea ailaltă. Pe mine asta mă uimește maică, dar îmi e și greu să țin pasul cu atâtea schimbări. Oricum îmi aduc aminte când îi scriam Moșului în tinerețe niște scrisori de’ mă căuta seara la ușă… aveam grijă la fiecare literă să fie scrisă frumos și dădeam cu parfum hârtia, așa se obișnuia odinioară.
Nu știu dacă am înțeles bine ce trebuie să fac, m-au rugat să dau eu cadouri pentru un concurs făcut de ei, să citesc articolele și să-i premiez pe cei care folosesc condeiul frumos despre ceaiul sau cafeaua preferate de ei din ‘pravalia onlain‘ a lu’ Tataie, că tare mândru-i ‘ăl bătrân de magazin. Ziceau că au facut concurs cu ce i-am învățat eu – să simtă cum se îndulcește sufletul cu un ceai sau ce energie îi trebuie corpului când ai atât de multe de făcut de nu-ți auzi gândurile și atunci sorbi dintr-o cafea bună să-ți dea putere pe timpul zilei. Am învățat și eu leacurile de la bătrâni.
Așa că pune mâna, maică blogăr nepot, oricare ai fi tu și spune ce ceai sau cafea ar fi jurnalul tău, cu legătură către produsul din Prăvalie la alegerea ta, trimite ce-ai scris să citim și apoi vino la Mamaie sa îți dăm premiul, dacă ieși câștigător. Au făcut și un regulament ca să păstrăm ordinea, au zis să scriu să apeși aici și să citești ce ai de făcut.
