De cele mai multe ori, un nou loc de muncă vine la pachet cu oameni. Firește, că doar nu lucrez la un birou, de unul singur, cu capul în monitor. Nu-i de mine! Nu, eu lucrez cu oameni. Și oamenii au această superputere să te susțină și să te ajute. Cel puțin, la mine așa a fost.

De abia pusesem hainele groase deoparte și acu’ tre să le scot la loc. Fuge timpul ca nebunul, dar nici eu nu mă las. Ei, dragii mamaii, cum sunteți?

“Mamaie, mai aruncă și tu din ele, ca sunt vechi, unele sunt și ciobite, nu sunt la modă, nu se mai poartă ca pe vremea dumitale, cu model cu flori de cicoare. Nu mai ai nici măcar setul complet și mai sunt și grele, din ce sunt făcute?”

Familie, prieteni, credință, fericire și mâncare. Ce avuție!
Dacă mă întrebați pe mine acum, scopul Crăciunului se regăsește în primele trei.

Verde mentă, verde crud în luna iunie, a unei veri ploioase, ce face ca toate să plesnească de atâta apă. Plouă în fiecare zi, de parcă ar vrea să ne țină și mai mult în case.

În tumultul activităților și evenimentelor ce au loc în lume, a știrilor și vorbelor care circulă mai repede ca vântul, fiecare participă cum poate la bunăstarea unei națiuni, a unui oraș, a unei case, a lui.