De la Mamaie am moștenit multe obiceiuri plăcute și tot ea mi-a bucurat diminețile de neuitat ale copilăriei. Îmi răsare și acum în minte cu drag imaginea ei robotind dimineața prin casă.
Copil fiind, mă trezeam zilnic cu nările inundate de miros de cafea proaspătă și paine caldă, pe care le adulmecam somnoroasă până în bucătăria mică a casei. Mamaie se trezea dis-de-dimineață pentru a pregăti cafeaua și gustările tuturor, în timp ce Tataie aștepta liniștit, dar vizibil nerăbdător, să își înceapă ziua. În spațiul mic și aglomerat în care își petrecea mare parte a zilei, Mămăița făcea vrăji, căci altfel nu îmi explic miresmele și gustul desăvârșit al fiecărei îmbucături de mâncare.
N-am înțeles mult timp ce licoare magică folosește ca să se învioreze în fiecare dimineață. O observam cu atenție cum Mamaie adaugă cu seninătatea-i caracteristică câteva linguri de praf negru într-un ibric micut cu apă, cum își înfășoară cu atenție o bucată de pânză veche pe coada acestuia, pentru ca apoi să verse licoarea fermecată în două sau mai multe cesti. În tot acest timp, mirosul se ridica prin aburul abundent și împânzea întreaga casă.
Păstra prima ceașcă întotdeauna pentru sine; următoarea, mai plină, o întindea lui Tataie și uneori împărțea chiar și musafirilor, pe care îi primea mereu în Camera din Față, locul preferat al tuturor. Curios lucru era faptul că aceștia primeau cu mare bucurie lichidul negru cu miros pătrunzător în ceșcuțele mici. Oare ei aveau o Mămăiță care prepara o astfel de licoare cu care să-i învioreze dimineața? Aveam să aflu mai târziu că în fiecare cămin, cineva prepară cu grijă cafeaua în zorii fiecărei zile, adăugând mai puțin zahăr și tot mai multă dragoste.
În schimb, îi vedeam pe toți cum sorb împreună din cafea și vedeam cum chipurile li se luminează, cum se înveselesc și discută cu poftă. Totuși, credeam că licoarea magică nu își face efectul de fiecare dată, căci uneori îi surprindeam triști și abătuți. Cu timpul, însă, am înteles că nu este vina cafelei.
Am crescut învăluită de mirosuri apetisante, de arome copleșitoare pentru simțurile mele, învățând de la Mamaie tainele unei zilei care să te mulțumească pe deplin, taine pe care le respect cu sfințenie și astăzi.
În adolescență
Am gustat pentru întâia oară cafeaua Mămăiței, un moment emoționant. În mica bucătărie, am rugat să-mi toarne într-una dintre ceștile din dulapul învechit ce mai rămăsese în micul ibric. Ducând tot mai aproape de nas ceșcuța colorată, simțeam cum parfumul cafelei imi pătrunde prin nări, ajungându-mi în suflet. Am sorbit ușor din cafeaua Mămăiței și am înghițit licoarea fermecată, ce îmi marcase zilele copilăriei. Nu puteam decât să aștept să mă înveselească, să-mi dea aceeași poftă de viață pe care o vedeam în fiecare dimineață la bunicii mei și la toți cei care le treceau pragul. Am rămas în așteptare preț de câteva clipe, apoi aud vocea blândă, dar binevoitoare care mă întreba dacă îmi place gustul.
N-am știut ce să răspund. Familiarizată cu mirosul, mă lăsasem copleșită de emoția momentului, nemaiștiind cum să reacționez la întâlnirea cu gustul. I-am spus că aștept să simt efectul cafelei, împărtășindu-i impresiile mele despre imaginea lor sorbind dimineața din băutura aceea fermecată.
Dintr-o dată, Mamaie a deschis un nou univers în fața mea, lăsându-mă să fiu părtașă la povestea cafelei. Atunci, ea mi-a explicat cum arborele de cafea este crescut și cules pe meleaguri îndepărtate, descriindu-le ca într-un basm, de parcă ar fi fost acolo odată. Încă din cele mai vechi timpuri, spunea, oamenii și animalele au descoperit efectele revigorante și medicinale ale unor boabe stranii pe care le găseau pe câmpuri.
Un anume Avicenna ar fi scris acum 1000 de ani despre consumul boabelor de cafea că fortifică membrele corpului, curăță pielea și purifică organismul, oferindu-i chiar un parfum aparte. Nu știu de unde aflase aceste taine, însă probabil așa își păstrase Mămăița frumusețea intactă – totul vine din interior, iar cafeaua are rolul ei. Avicenna a devenit, astfel, un adevărat vizionar, aș spune. Tot Mamaie mi-a povestit și cum a ajuns cafeaua în Europa, transfomându-se în băutura preferată a lumii moderne, dar și a sa, multe secole mai târziu.
Pasiunea cu care mi se povesteau toate acestea
Completau tabloul încântător al vieții în căsuța de la țară. Femeia simplă devenise în doar câteva clipe o enciclopedie vie, căci cu greu mi-aș fi putut închipui că Mamaie știe atâtea despre cafea, o băutură străină meleagurilor pe care a trăit. A ținut, însă, să-mi justifice fascinația pentru această băutură și să-mi împărtășească secretele savurării cafelei perfecte.
În primul rând, cafeaua lu’ Mamaie se bea după un ritual anume. Astfel, ea l-a creat după preferințele sale și trebuie savurat în tihna casei, întocmai cum recomandă ea. De aceea, dimineața se poate pregăti cea mai bună cafea din boabe proaspăt râșnite. Acest moment al zilei priește savurării licorii ce te pregătește pentru o zi plină, la fel cum i-a dat ei întotdeauna vigoarea de a face treburile din jurul casei.
Mi-a recunoscut că mereu fusese cea care se trezea odată cu prima rază a soarelui, preferând liniștea dimineții înainte ca agitația să cuprindă întreaga casă. A învățat singură să pregătească o cafea bună pentru restul familiei și de-a lungul anilor a ajuns să descopere aroma specială din îmbinările de boabe prăjite și măcinate cu atenție, pe care le păstra în camera bună a casei, ca pe o comoară. Această rețetă creată de Mamaie cu mulți ani în urmă a ajuns pe rafturile Camerei din Față, boema cafenea bucureșteană ce evocă amintirea femeii blânde, care s-a răsfățat dintotdeauna zilnic în fața unei cești cu licoare magică.
Astăzi
Îmi amintesc cu drag și candoare de momentele în care pândeam ritualul cafelei din casa bunicilor. Naivitatea cu care descopeream lumea la acea vreme m-a împins să cred că Mamaie face vrăji și schimbă viața oamenilor cu fiecare ceașcă pe care o prepara cu grijă. Ce-i drept, făcea cu adevărat acest lucru, într-un mod atât de firesc și natural, încât ar fi fermecat pe oricine.
De cele mai multe ori, prefer să-i urmez sfatul și să savurez cafeaua în liniștea casei mele. Alteori, însă, aleg să retrăiesc în locuința Mămăiței mergând în zori la Camera din Față. Ne-a lăsat aici rețeta ei specială, ce este pregătită zi de zi cu drag de nepoței, într-o ambianță care nu cunoaște efemeritatea timpului. Din patru tipuri de boabe de cafea Arabica, aduse din toate colțurile lumii – traversând America Latină ca să ajungă până în Orient – Cafeaua lu’ Mamaie retrezește în sufletul fiecărui băutor nostalgia locurilor atât de dragi și a omului care are grijă să desăvârșească primele momente ale fiecărei zile.
Băutul acestei cafele devine, astfel, un ritual sensibil si cumsecade, după sufletul Mămăiței. Descoperă și tu la Camera din Față aromele fermecătoare ale adevăratei cafele Arabica, servită ca la Mamaie acasă, într-o ambianță de neuitat.
