Nu aș putea vreodată concura cu ideile și strategiile de scriitură ale Mămăiței. Nici nu aș avea cum. În spatele ideilor sale se ascund munți de trăiri, amintiri, întâmplări, adunate în mulți ani. Mai stăm câteodată cu gurile căscate și doar ascultăm și nici nu știm cum trece timpul, când ne povestește câte ceva.

Verde mentă, verde crud în luna iunie, a unei veri ploioase, ce face ca toate să plesnească de atâta apă. Plouă în fiecare zi, de parcă ar vrea să ne țină și mai mult în case.

În tumultul activităților și evenimentelor ce au loc în lume, a știrilor și vorbelor care circulă mai repede ca vântul, fiecare participă cum poate la bunăstarea unei națiuni, a unui oraș, a unei case, a lui.

Ne-am mobilizat, fiecare cum a putut, și am făcut accesibil magazinul nostru online și, unde mai pui că, de fapt, aici voiam să ajung, avem și cafele noi.

Când vă ziceam că mi-ar plăcea să vă am pe toți în Cămăruță și că mi-ar plăcea ca, voi toți, să-mi călcați pragul, s-a întâmplat pacostea asta de boală. Și acu’ tre’ să vă port de grijă la voi toți.

Aducerea aminte e dulce câteodată, când ai amintiri plăcute, ce te fac să zâmbești și azi. Sfârșitul ăsta de iarnă să vă aducă răbdare, liniște și bunătate, că de cele lumești vă ocupați voi.