Și cât ai clipi, se făcu toamnă!
De abia pusesem hainele groase deoparte și acu’ tre să le scot la loc. Fuge timpul ca nebunul, dar nici eu nu mă las. Ei, dragii mamaii, cum sunteți? Iaca, am revenit să vă vorbesc despre toamnă, ceai, murături și zarzavaturi. Știu că cele din urmă nu prea vă interesează, decât atunci când căutați ceva acru să meargă cu friptura, dar că sa fiu sinceră cu voi, eu cam asta am făcut.
Bine, și munca cu nepoțeii la Camera din Față, cum altfel? Ce farmec aparte au poveștile despre orice! Orice pui într-o poveste te prinde ca într-o mreajă, te duce și de aduce cum vrea ea, și ești mânat de curiozitate să asculți până la final. Azi, zi de octombrie, poveste despre ceai – licoare colorată, aromată într-o mie de arome și gusturi, prezent pe tot globul atât la motive de fericire, cât și la acelea de tristețe cu: “Hai să-ți fac un ceai, ca să-ți treacă!”
Să-ți treacă și din suflet, dar și când te doare capul, mâna, șalele sau în gât. Ia de citește acu, că voi istorisi poveste despre ceai, din lumea asta mare și pestriță. Cred că v-am mai zis o dată, dacă nu eu, sigur nepoțeii, câte ceva despre ceai. Este datoria noastră de deținători de loc de băut ceai și cafea să vă istorisim și să aducem la lumină aceste istorii globale ale plantelor de ceai.
Precum multe alte lucruri, povestea ceaiului vine din China, înainte de Hristos, chiar cu aproximativ 2737 ani. Împaratul chinez, Shen Nung, se odihnea sub un copac, iar servitorii îi fierbeau acestuia apă de băut, pesemne că n-o fi fost potabilă decât după fierbere. Știau ei ce știu pe atunci. O pală de vânt aduce în apa fiartă a împăratului câteva frunze din copac iar acesta, fiind un mare împătimit al ierburilor, încearcă totuși băutura rezultată. Atunci când știi un lucru, două despre plante, le acorzi acestora și încrederea cuvenită. Arborele ce îi făcea umbră marelui împărat este Camellia Sinensis – arbust mic și veșnic verde, cu frunze și muguri folosite pentru ceai. Denumirea comună a acestuia nu este alta decât arbore de ceai sau planta de ceai.
Adaug aici și cateva detalii despre etimologia cuvantului Ceai, sau tea în engleză. Cu câteva excepții minore, există într-adevăr doar două moduri de a spune „ceai” în lumea asta mare. Unul este termenul englezesc tea, – té în spaniolă și tee în afrikaans. Cealaltă este o variantă a cha, cum ar fi chay în hindi. Ambele versiuni provin, așa cum vă și ziceam mai sus, din China. Modul în care se răspândesc în întreaga lume oferă o imagine clară a modului în care a funcționat globalizarea înainte ca „globalizarea” să fie un termen folosit de oricine, chiar si de mine, Mămăița. Cuvintele care sună ca „cha” s-au răspândit pe uscat, de-a lungul Drumului Mătăsii. Expresiile de tip „ceai” răspândite peste apă, de către comercianții olandezi care aduc povestea frunzelor în Europa. Așa-i că nu știai? Nici eu nu știam, dar m-am pus pe căutat și am găsit minunile astea de informații. Mare minune e și internetul.
Ceaiul este cea mai consumată băutură din lume, după apă, firește, și este și cea mai ieftină băutură…tot din lume. Nedrept să zicem așa despre ceai și-am să vă zic și de ce. Ceaiul are una dintre cele mai valoroase compoziții chimice – aproximativ 32% din ingredientele sale trec în infuzie. Printre ingredientele miraculoase ale ceaiului se numără polifenolii – antioxidanți principali prezenți în ceai, și aminoacizi importanți – teanina, precum și fluoruri.
Iar asta nu e tot, ceaiul conține oligoelemente și minerale: fluor, potasiu, calciu, mangan/ Vitamine: niacină, vitamina B1 și B2. Toate astea în cea mai ieftină băutura a lumii!
Și-ar mai fi, dar vai, câte ar mai fi despre ceai! Dar nu e vreme și nu aș vrea să vă plictisesc inșiruind aici beneficii. Vă las să descoperiți, dacă sunteți curioși. Până una alta, Camera din Față, locul ce nu grăbește timpul să treacă, are ceaiuri cu duiumul, dintr-acelea bune, alese cu grijă și cunoaștere, și cu niscai reduceri de sezon.
M-aștept, acum că v-am zis istorisirea cu ceaiul, să îi acordați mai multă importantă și să o tratați cu băgare de seamă. Că doar nicăieri nu mai găsești binefacerile frunzelor, mugurilor, florilor și ramurilor plantelor ce ni se oferă nouă din toate colțurile lumii. Noi vi le aducem pe câteva dintre ele, maiestuoase foc, sub același acoperiș. Și să le gustați, dar și să le luați cu voi acasă, să le savurați în tihnă.
Unu-i Ceaiul Gran’s Spicy Cake – nume de ceai cu nume de prăjitură în el (ce să-ți dorești mai tare?), și nici nu îngrașă. Infuzie de fructe cu flori de hibiscus, coajă de măceșe, bucăţi de mere, ciocolată, vanilie, triunghiuri de portocale, stafide verzi, cardamon, arome, cuișoare, scorţișoară și petale de trandafiri.
Altu-i Ceai lazy Moments – lenea, bat-o vina, este și în ceai acum. Dar zice-se că doar pentru anumite momente. Ingredientele sunt: tisane cu frunze de roiniţă, de coacăz negru, de mentă creaţă, de verbină, hibiscus, bucăţi de mere, coji de măceșe, aromă și petale de albăstrele.
Eu mi-am luat și ceai, dar și cafea, să mă pregătesc cum se cuvine pentru răceala ce începe luna viitoare. Iarna nu ne iarta oasele, să știți. Și-ale mele sunt cu atât mai afectate, că deh, îs mai bătrâne.
Deja pot să vă zic că ziua mea va fi mai frumoasă. V-am zis câte ceva de ceai, v-am zis ce mai găsiți pe la noi prin prăvălie, și-acu mă duc să reiau ce-am lăsat în mijlocul casei de făcut. No, ar mai fi de zis multe, dar știu și că vizitele scurte sunt cele mai plăcute. Așa și cu poveștile. Vă aștept pe toți la Camera din Față, să stați, sau doar să cumpărați și să ne vizitați preț de câteva minute. Vizita-i bună oricum.
Vă las cu bine, așa cum v-am și găsit, și vă zic să aveți răbdare, ca un ceai Lazy Moments, să vă bucurați și să savurați îndelung tot ce-i bun.
