Că mitologia și tradițiile din spațiul românesc sunt bogate, uluitoare și făr’ de seamăn nu e, Maică, un gând nou. E de când mă știu eu pe pământ și chiar mai de demult. Dar iată că tocmai când se luminează afară și dă Domnul să ne bucurăm de căldură și soare, e vremea să ne-aducem aminte de Baba Dochia. Cea care ține iarna și frigul în loc, așa cum zic poveștile.
Demult, în vremuri neștiute de noi, Baba Dochia, mamă lui Dragobete, și-a trimis nora la râu să spele un ghem de lână. Auzi, din negru să-l facă alb! S-a căznit biata fată cu degetele însângerate s-albească lâna babei ca să n-o gonească de lângă iubitul ei soț, făr’ de izbândă. Plânsă și însângerată, fata primi ajutor de la Mărțișor, ce-i dădu o floare roșie cu care să spele lâna. Unii ar zice chiar că însuși Mântuitorul o ajută pe tânără să treacă de aista grea încercare. Dar povestea e atât de veche, că nu mai știu precis.
Și mare ne rămase tututor mirarea, dar mai ales Dochii, când lâna se albi cu totul. Mânioasă că primăvara veni și că nora avu de unde să primească floarea cu care să spele lâna, Baba Dochia porni îndat’ cu oile pe munte.
Dar vremea-i capricioasă; ba e frig, ba cald la începutul lui martie. Așa că, pe măsură ce urca pe munte, Baba Dochia își lepăda câte un cojoc. Să fi fost 9, să fi fost 12 cojoace groase, nu mai știm. Așa că, ajunsă în vârf, se găsi doar la cămașă. De frig, baba se tranformă în stâncă și rămase în vârful muntelui până astăzi. Unii ar zice că e pe Vârful din Bucegi, unde primăvara nu e prietenoasă la începutul lui martie.
Iacătă, Maică, de unde a pornit legenda Babii Dochia.
Tradiția zice că primele zile din martie sunt babe și că fiecare avem una a noastră, după ziua în care ne-am născut. După cum e vremea în ziua cutare, când ai baba, așa-ți va fi norocul întreg anul. Cu soare și vânt blând de primăvară, ori întunecate și cu nori.
Eu, Maică, am lăsat în urma mea atâția ani, că știu acum să deosebesc între o legendă, ca a Babii Dochia, și viața adevărată. Oi fi având și zile mohorâte, lipsite de alinare, dar și când soarele-a ieșit și mi-a luminat calea, să fi fost fie ce babă, că tot n-a mai avut însemnătate!
Așa că, ascultă la Maica!
Multumirile fiecărei zile nu trebuie măsurate decât în fericirea ce ți-o aduc clipele mărunte. Ca atunci când nora babei a reușit să prefacă lâna neagră într-una albă, așa să faci și tu cu zilele tale! Să le-nveselești pe fiecare în parte, că soarele iese, n-ai grijă!
Și-am pregătit și Camera din Față să te găzduiască la început de primăvară. Cu căldură-n suflet, dacă afară încă nu-i, am pentru tine ceaiuri și cafea proaspăt prăjită, prăjituri de casă și câte altele. De-ți face Baba Dochia zile grele, vino la Maica să te vindece!
Ia, că-ți las aici câteva licori bune pentru suflet. De ți-e baba însorită ori înnourată, să nu mai conteze când te-așezi la măsuță!
- Cafeaua lu’ Mamaie. Cafea cumsecade, ca s-o bei ca espresso ori la moka, după pofta inimii și ziua săptămânii.
- Ceai galben cu aromă de piersică – Yellow Tea Peach. Nu te-agită, ci te-mbie să aluneci în visare pe o aromă dulce ca diminețile de primăvară.
- Făcut dintr-o plantă mereu verde, ceaiul Lapacho Orange îți dezmiardă sufletul și simțurile cu grijă. Unde mai pui că te ferește de răceli, taman când capriciile Babii Dochia se-ntărâtă?
- O fi sunând el straniu, că vine de pe alte meleaguri, dar ceaiul Keemun Congou îți hrănește mintea și trupul cu un gust fin, revigorant.
- De ți se pare grea plecarea iernii, gustă ceaiul Pineaple Ginger. Are gust potrivit, ce nu lasă iarna să piară degrabă din suflet.
Iaca, o scoatem la capăt și cu babele aistea cât ai zice cămăruță.
