Mi-este poftă să dau iama lipăind prin cucuruze;
foşnetul acelor săbii proaspăt încă în auze,
şi să duc coceni cu brațul, să-mi călesc muşchiulatura,
Ion Horea la cules de cucuruze, Mircea Micu
De câte ori gătește, miroase în tot blocul. Cine? Vecina de la 22, Tanti Nuți. Aseară mi-a călcat pragul să-mi aducă niște porumb fiert. Rețeta o știm toți, dar cel puțin mie, nu-mi iese niciodată așa! Așa cum făcea biata mamaie când eram mici… Îmi amintesc cum mă lua de mânuță în fiecare sâmbătă sau duminică dimineață și mă ducea pe câmp, să verificăm dacă s-a copt porumbul:
–Mai are ăsta, maică până să-l culegem. Acuma, e numa’ bun de mâncat!
Și-așa umblam noi amândouă prin lanul de porumb, rece și ud de roua dimineții. Ea îmi zicea d-ale ei, de când era fată mare, iar eu cu gura căscată, o urmăream atent, nu care cumva să pierd vreun cuvințel. Ajungeam apoi acasă cu traista plină de porumb, îl curățam atent, foaie cu foaie, iar mamaie îl punea la fiert în oala ei magică…
Și când venea vremea culesului de cucuruze sau al treieratului… O așteptam cu atâta nerăbdare! Era o adevărată sărbătoare! Și nu numai pentru noi, ci pentru întreg satul.
Iar eu eram nedeslipită de tataie. În acea dimineață, simţeam cum braţele lui puternice mă mângâiau pe creștet și mă purtau afară pe prispa bătrână și plină de amintiri. Aerul curat, amestecat cu aroma cafelei făcută la ibric de mamaie, îmi străpungeau nările şi așa mă trezeam încet, în ritmul roților de la căruță.
La câmp se pleca cu tot alaiul: cățel, purcel, soră, verișor…
Momentul meu preferat era prânzul. Când soarele bătea cel mai tare, lângă căruță se întindea pătura și se așezau cu multă îndemânare bucatele pregătite cu multă sudoare, de cu seară: ouă fierte, ceapă, brânză proapătă, salată de vinete și zacuscă, roșii, castraveți, pâinică coaptă pe vatră de mămăița…Se mânca cu poftă şi se vorbea, se gândeau ”strategii” pentru anul care vine, se bea multă apă şi se spuneau glume. Iar seara, obosiți și rumeniți de razele fierbinți ale soarelui, porneam istoviți către acasă, acolo unde se pregătea borș de găină şi se hrăneau animale.
Copilăria mea a fost despre senzații și sentimente. Despre istorioare haioase spuse la câmp la miez de zi, despre multe emoții și nerăbdare, picioare goale și miros de fân. Despre multă joacă și puține jucării.
Vorba lu’ Tataie:
-Deschide uşa la copil şi lasă-l pe el să-și facă jucării! 😉
...
Fraţi ai mei din capitală, vă sfidez şi vă acuz, dacă nu veniţi cu mine la cules de cucuruz!
